sâmbătă, 3 decembrie 2011

Vis, aspiratie, speranta

Pasarea maiastra
Brancusi

Visul, aspiratia, speranta , fac parte integranta din fiinta noastra. Impreuna cu energia creatoare, energia de a imagina sublimul, este, poate, una din cele mai mari daruri pe care ni le-a oferit natura. Visul este atat de organic impletit cu viata noastra, incat nu putem de multe ori sa le separam, sa discernem. E o nevoie dureroasa, parca izbitoare, dar in realitate trista, de a ne revarsa peste patul procustian al vietii tale, de a evada din perimetrul ingust al unei existente de atatea ori terne, de a scoate necunoscutul - care te ignora, sau pe care tu de fapt il ignori - pana in strafundurile lui. Omul superior e lipsit de trufie, deoarece trufia orbeste, macina toate calitatile, inraieste si prosteste. Trufia nu-i lasa pe oameni sa se apropie, sa se inteleaga si sa se iubeasca. Modestia e piatra de incercare a sufletelor mari, constiente de limitele puterii lor omenesti, Dandu-i constiinta dimensiunilor limitate ale valorii si posibilitatile celorlalti, si ca atare sa-i asculte, sa-i priveasca, sa invete de la ei. O minte convinsa ca stie tot, o minte care dispretuieste puterea de gandire a celorlalte minti, isi taie canalele prin care primeste seva, seaca si se usuca. Inevitabil ea va incepe sa judece gresit, stramb, sa se departeze tot mai mult de adevar.

Karina

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu